russian fantasy review

”Taina”, primul volum din seria ”Moștenitoarea dragonilor” de Nadejda Kuzmina

Descriere:

Dacă ești o orfană cu zestre bogată – așteaptă bețe în roate de la rude! Belle are doar cinsprezece ani. Zestrea ei conține ”Tronul Imperiului Dragonilor – una bucată”, iar drept regent îl are pe unchiul Guido ter Firdann, al căror planuri nu includ să facă din biata orfană o împărăteasă. Să o mărite cu fiul lui, Rowan? Da, ăsta pare un plan bun. Păcat că deținătorilor de sânge de dragon le este interzis să se căsătorească prea devreme, altfel își vor pierde și magia, și aripile. Dar tânăra prințesă nu vrea să renunțe, pentru că are încontinuu ceva de făcut: să exploreze pasajele secrete ale castelului, să fugă din brațele dezgustătorului Ru, să-și petreacă nopțile învățând în secret despre magie, iar zilele – jucând rolul unei prostuțe naive în fața dragului unchi. Dar cât va reuși ea să reziste? Nimeni nu pare să îi vină în ajutor. Dacă nu erau visele ciudate, cu siguranță că totul s-ar fi năruit. Aparent, dacă visezi un unicorn alb – soarta ți se va schimba…

Kartaimperii_small

Review:

”Taina” reprezintă primul volum din seria ”Moștenitoarea dragonilor”. E un comic fantasy centrat pe soarta prințesei Aster Kibella ter Kalarian, spusă și Belle, care va deveni în viitor o împărăteasă legendară. Limbajul este comic, ușor și relaxant, iar firul narativ este foarte bine structurat, acțiunea desfășurându-se după regulile stricte ale lumii create de autoare. Harta acestei lumi este împărțită în patru ținuturi: Imperiul Dragonilor (ținutul oamenilor simpli și a urmașilor dragonilor), Ter-Sherrant (ținutul dragonilor puri), Myrindiell (ținutul elfilor) și pământurile sălbatice ce aparțin orcilor.

Acest prim volum prezintă începutul relației prințesei Belle cu prințul elfilor, Tinuirinnel erd Loo’allen, zis și Tianu, și drumul anevoios al acestora de a salva Imperiul de sărăcie, corupție și pericole externe cauzate de intențiile rele ale regentului Guido ter Firdann. Cu ajutorul lecțiilor de istorie, legislație, limbi străine și magie, Belle învață cum trebuie să fie guvernat un stat.

Recomand cu entuziasm această carte tuturor iubitorilor de fantasy – este o lectură ușoară, amuzantă și perfectă pentru o seară de relaxare.

Fragment:

Apropiindu-mă de locotenentul gărzii regale, am aruncat piciorul drept peste corpul calului, alunecând ușor la pământ și i-am întins bărbatului frânghia. Acesta m-a privit cu admirație:

– Maiestatea Voastră a avut în rândul strămoșilor nu doar elfi și dragoni, dar probabil și centauri!

Ei bine, în ce alt moment al vieții poate fi o fată impresionată că a fost numită cal?

– Locotenent…?

– Locotenent Nord, la dispoziția dumneavoastră! L-am slujit pe tatăl dumneavoastră, regele Siril! s-a prezentat clar militarul.

– Locotenente Nord, mulțumesc pentru complimentul elegant. O să mă gândesc la partea cu dispozițiile. Și acum, vă rog, asigurați-vă că Vânt este dus în grajd, frecat bine, curățat și nu i se dă să bea o oră!

2450955-nadezhda-kuzmina-tayna

fragment

Se întinse ușor pe covorul de iarbă și închise ochii sub razele intense ale soarelui.

Era un sfârșit de vară arid, cu norii întinși ca înghețata pe cerul senin.

Deasupra lui rânduri lungi de păsări răsăreau și se înecau în materia albă a norilor.

Voia să creadă că erau păsări.

Îi revenise auzul mult mai târziu, când se topise țiuitul din urechi și reuși să deslușească vuietul intens al atacului.

Voia acasă.

Voia atât de mult sa se întoarcă acasă.

[…]

fragment

Nu exista niciun motiv să renunțe la liniștea universului lui pentru fericirea altcuiva.

Până la urmă, de ce ar face asta? De ce să părăsească acel calm uniform al închisorii lui?

Era atât de cald acolo.

Bucăți de amintiri străine se loveau de zăbrelele fine ce îl țineau prizonier și o luau înapoi în neant.

Lumea de afară era atât de primejdioasă.

– De ce să plec? întrebă el nimicul.

– De ce întrebi? îi surâse el.

Și palma trecu prin perdea, apucându-l de gât.

[…]

fragment

Vocea Executorului se lovi de pereți în ecou, strângându-i și mai mult inima de frică.

– Nimic personal, prietene. E un ordin.

Știa.

Dacă ar fi avut mai mult timp, poate ar fi reușit să evadeze. Să găsească o cale de scăpare. Să o atenționeze pe Syd Douăzeci și Patru, căreia îi dăruise inima, viitorul și primele vorbe.

Dar Gânditorii nu aveau voie să vorbească.

El nu avea dreptul să vorbească.

Urmări cu lacrimi în ochi cum laserul se apropia tot mai mult de țeasta lui. Executorul de Stat apăsă butonul.

Regreta ce făcuse?

– Nu.

Iar ultima lui șoaptă părea să fi fost în sfârșit auzită de întregul univers.

[…]

roman

– Atunci de ce nu am întoarce cărțile pe față? declară ea, ridicându-se de pe canapea și sprijinindu-se de masă.

Ben se lăsă mai mult pe speteaza scaunului de birou, continuând să o privească.

– Tu vei fi prima.

Ea surâse.

– Am stat toată viața închisă în casă. Sunt plictisitoare, dacă nu ți-ai dat seama până acum.

Pe fața lui se întinse un zâmbet mai larg. Gardianul se ridică, apropiindu-se. Fleur simți imediat mirosul de brandy, iar înălțimea lui o făcu să ridice bărbia ca să nu întrerupă contactul vizual.

Oare se dădea de gol mereu când se uita la bărbatul din fața ei?

Cât de evident era pentru Ben că gândurile și sufletul fetei fuseseră stăpânite în totalitate de el?

– De ce ai venit aici, Fleur? întrebă el neașteptat.

– Pentru că am vrut să vorbim.

– E din cauza lui John? Ți-a zis ceva?

– Nu mi-a spus nimic.

– Ba da, stărui el. Știu când minți.

Bruneta râse. Era imposibil.

– Poate știi să și citești gânduri, domnule Gardian de Gheață?

Ben se lăsă în față, sprijinindu-se cu palmele de birou, de o parte și de alta a corpului ei. Bărbatul o privea în ochi, mult prea aproape decât ea s-ar fi așteptat. Îi simțea respirația pe obraz.

– Nu e nevoie, răspunse el. O să-ți chem un taxi.

– Mă alungi?

– Îmi iau la revedere, zise el și se îndepărtă, luând telefonul de pe masă. Nu poți rămâne aici. Trebuie să mergi acasă.

Fleur inspiră adânc, încercând să-și calmeze inima.

– Îmi pare rău dacă te-am deranjat.

Ben îi zâmbi, formând numărul pe ecranul telefonului.

– Poți veni oricând.

[…]

update

Update

S-au întâmplat prea multe lucruri de la publicarea romanului, în majoritatea lor, lucruri bune. Recenzii, păreri, cunoștințe noi, lansări și discuții cu cititori, etc. Astfel revin cu un update în legătură cu ce se întâmplă:

1. Cartea se poate cumpăra de pe site-ul editurii si de pe librarie . net. În curând va fi disponibila și pe alte două site-uri mari.

2. Mi-am făcut cont de autor pe Instagram. Mă găsiți la @m.k.lynn.oniricbook.

3. Puteți găsi un interviu drăguț în engleză pe acest blog: https://picnicontheshelf.com/mklynn/

4. Intru în sesiune la facultate, așa că nu o să ies din peșteră următoarele trei săptămâni.

Cam atât pentru azi. Vă las să vă delectați cu niște fotografii primite de la cititori:

 

fragment

Câteodată i se părea că singurul mod de a atinge vreodată mirificul era să renunțe la ce era real.

Să spargă în totalitate sticla ce o ținea captivă în banal. Să treacă hotarul.

Și-ar fi dorit să poată să-i întoarcă spatele, dar fiecare cer nocturn îi aducea aminte de cine era ea cu adevărat.

Cât îi era dor de atingerea lui.

Privea cu ochii semiînchiși la amurgul ce se ascundea încet în spatele castelului, lăsând loc nopții.

Luceafărul. Prințul Mirificului Univers. Prințul ei.

Acel gând, unul din norul de sulițe ce îi cotropise mintea, se înfingea cu vârful de fier încins în inima ei scăldată de singurătate, iar, și iar, și iar.

Căci nimeni – niciodată! – nu o făcuse pe prințesă să-și iasă din minți de iubire.

Până acum.

[…]

roman, update

Update

Romanul „Pene, morminte și flori” a fost adăugat pe Goodreads:

http://www.goodreads.com/book/show/48733271-pene-morminte-i-flori

De asemenea, romanul este disponibil pentru precomandă pe site-ul editurii:

Pene, morminte și flori – M. K. Lynn

Comenzile vor fi livrate începând cu săptămâna viitoare. Lansarea se planifică pentru începutul lunii decembrie: data fixă va fi comunicată mai tarziu.

Până la apariția romanului, vă invit să urmăriți pagina oficială de autor de pe Instagram: @m.k.lynn.oniricbook

Vă mulțumesc!

FB_IMG_1573320241397

russian fantasy review

„Șapte Corbi ai munților” de Vanda Alkhimova

Descriere:

Șapte frați din clanul Corbilor nu se înțeleg, dar totul se schimbă atunci când războiul intră în regatul Tamvrot. Acum, toți Lorzii Corbi au un obiectiv comun: să supraviețuiască într-o lume ostilă, să descopere secretul puternicei vrăjitoare a munților – mamei lor – , să găsească fiicele regelui și să le întoarcă tronul. Rivalitatea și ura, dragostea și disperarea – toate se amestecă în inimile fraților și niciunul dintre ei nu știe dacă va putea supraviețui în focul luptelor și în furtuna de trezire a magiei antice. Moartea sau victoria – a treia variantă nu există pentru ei.

Review:
Roman scris la persoana a treia, cu POV (point of view) trecând de la un personaj la altul prin intermediul scenelor comune. Cei șapte frați sunt prezentați doar prin porecle (în ordinea descrescătoare a vârstei, începând cu 25 de ani): Primul Corb (păstrătorul ștampilei regale), Înțeleptul (foarte secretos, vrăjitor), Corbul Alb (albinos, medic de profesie), Corbul Mândru (cel mai frumos dintre frați, șef al Gărzii Regale), Corbul Roșu (roșcat și viclean), Sălbaticul (ușor la mânie), Mezinul (naiv, preferatul mamei). Personajele, deși numeroase, sunt foarte clar definite, cu motivații ușor de înțeles. Evenimentele sunt ordonate cronologic, fiecare dintre frați caută să supraviețuiască, iar datorită defectelor, slăbiciunilor specifice și lipsei de experiență nu se observă deloc fenomenul de Marty Stu (eroare de construcție a unui personaj masculin: un personaj masculin ideal, fără cusururi). Romanul este scris alert, conținând doar scenele importante din viețile celor șapte Corbi, și in 480 de pagini se observă clar evoluția lor spre caracteristici opuse poreclelor (Mândrul devine mai rezervat, Sălbaticul devine mai calm, Mezinul naiv se îndrăgostește, Roșcatul viclean se căsătorește, etc.). Stilul autoarei este rezervat; ea nu umple pagini de descrieri inutile, nu înflorește relațiile dintre personaje, ci prezintă totul clar, ca un observator complet imparțial.

A fost o lectură interesantă, ce mi-a prezentat o nouă perspectivă a trecerii POV-ului de la un personaj la altul prin intermediul scenelor comune. Corbul meu preferat a fost Corbul Alb, din cauza unicității lui: urât de mamă și de frați, urât de supușii speriați de boala lui, bunătatea și dorința lui de a deveni normal o face pe prințesa Tamvrot-ului, Lorna, să-l aleagă pe el din cei șapte frați drept alesul inimii sale.

Din finalul care nu a rezolvat toate conflictele se înțelege că acesta este primul roman dintr-o serie, deși a apărut în aprilie 2018, iar continuarea încă nu este anunțată.

 

img_0_1557_174_0