update

Update

S-au întâmplat prea multe lucruri de la publicarea romanului, în majoritatea lor, lucruri bune. Recenzii, păreri, cunoștințe noi, lansări și discuții cu cititori, etc. Astfel revin cu un update în legătură cu ce se întâmplă:

1. Cartea se poate cumpăra de pe site-ul editurii si de pe librarie . net. În curând va fi disponibila și pe alte două site-uri mari.

2. Mi-am făcut cont de autor pe Instagram. Mă găsiți la @m.k.lynn.oniricbook.

3. Puteți găsi un interviu drăguț în engleză pe acest blog: https://picnicontheshelf.com/mklynn/

4. Intru în sesiune la facultate, așa că nu o să ies din peșteră următoarele trei săptămâni.

Cam atât pentru azi. Vă las să vă delectați cu niște fotografii primite de la cititori:

 

fragment

Câteodată i se părea că singurul mod de a atinge vreodată mirificul era să renunțe la ce era real.

Să spargă în totalitate sticla ce o ținea captivă în banal. Să treacă hotarul.

Și-ar fi dorit să poată să-i întoarcă spatele, dar fiecare cer nocturn îi aducea aminte de cine era ea cu adevărat.

Cât îi era dor de atingerea lui.

Privea cu ochii semiînchiși la amurgul ce se ascundea încet în spatele castelului, lăsând loc nopții.

Luceafărul. Prințul Mirificului Univers. Prințul ei.

Acel gând, unul din norul de sulițe ce îi cotropise mintea, se înfingea cu vârful de fier încins în inima ei scăldată de singurătate, iar, și iar, și iar.

Căci nimeni – niciodată! – nu o făcuse pe prințesă să-și iasă din minți de iubire.

Până acum.

[…]

roman, update

Update

Romanul „Pene, morminte și flori” a fost adăugat pe Goodreads:

http://www.goodreads.com/book/show/48733271-pene-morminte-i-flori

De asemenea, romanul este disponibil pentru precomandă pe site-ul editurii:

Pene, morminte și flori – M. K. Lynn

Comenzile vor fi livrate începând cu săptămâna viitoare. Lansarea se planifică pentru începutul lunii decembrie: data fixă va fi comunicată mai tarziu.

Până la apariția romanului, vă invit să urmăriți pagina oficială de autor de pe Instagram: @m.k.lynn.oniricbook

Vă mulțumesc!

FB_IMG_1573320241397

russian fantasy review

„Șapte Corbi ai munților” de Vanda Alkhimova

Descriere:

Șapte frați din clanul Corbilor nu se înțeleg, dar totul se schimbă atunci când războiul intră în regatul Tamvrot. Acum, toți Lorzii Corbi au un obiectiv comun: să supraviețuiască într-o lume ostilă, să descopere secretul puternicei vrăjitoare a munților – mamei lor – , să găsească fiicele regelui și să le întoarcă tronul. Rivalitatea și ura, dragostea și disperarea – toate se amestecă în inimile fraților și niciunul dintre ei nu știe dacă va putea supraviețui în focul luptelor și în furtuna de trezire a magiei antice. Moartea sau victoria – a treia variantă nu există pentru ei.

Review:
Roman scris la persoana a treia, cu POV (point of view) trecând de la un personaj la altul prin intermediul scenelor comune. Cei șapte frați sunt prezentați doar prin porecle (în ordinea descrescătoare a vârstei, începând cu 25 de ani): Primul Corb (păstrătorul ștampilei regale), Înțeleptul (foarte secretos, vrăjitor), Corbul Alb (albinos, medic de profesie), Corbul Mândru (cel mai frumos dintre frați, șef al Gărzii Regale), Corbul Roșu (roșcat și viclean), Sălbaticul (ușor la mânie), Mezinul (naiv, preferatul mamei). Personajele, deși numeroase, sunt foarte clar definite, cu motivații ușor de înțeles. Evenimentele sunt ordonate cronologic, fiecare dintre frați caută să supraviețuiască, iar datorită defectelor, slăbiciunilor specifice și lipsei de experiență nu se observă deloc fenomenul de Marty Stu (eroare de construcție a unui personaj masculin: un personaj masculin ideal, fără cusururi). Romanul este scris alert, conținând doar scenele importante din viețile celor șapte Corbi, și in 480 de pagini se observă clar evoluția lor spre caracteristici opuse poreclelor (Mândrul devine mai rezervat, Sălbaticul devine mai calm, Mezinul naiv se îndrăgostește, Roșcatul viclean se căsătorește, etc.). Stilul autoarei este rezervat; ea nu umple pagini de descrieri inutile, nu înflorește relațiile dintre personaje, ci prezintă totul clar, ca un observator complet imparțial.

A fost o lectură interesantă, ce mi-a prezentat o nouă perspectivă a trecerii POV-ului de la un personaj la altul prin intermediul scenelor comune. Corbul meu preferat a fost Corbul Alb, din cauza unicității lui: urât de mamă și de frați, urât de supușii speriați de boala lui, bunătatea și dorința lui de a deveni normal o face pe prințesa Tamvrot-ului, Lorna, să-l aleagă pe el din cei șapte frați drept alesul inimii sale.

Din finalul care nu a rezolvat toate conflictele se înțelege că acesta este primul roman dintr-o serie, deși a apărut în aprilie 2018, iar continuarea încă nu este anunțată.

 

img_0_1557_174_0

fragment

– Jennie, sacoul!

Își încheie cu grijă pantalonii peste corset și trase în grabă cămașa. Semiîntunericul camerei o enerva la culme și ar fi poruncit să se aprindă lumânările, dacă lumina nu l-ar fi deranjat atât de mult pe fratele ei, ce o privea acuzator de deasupra cărții pe care pretindea să o citească.

– Nu ești obligată să mergi, începu el iar discuția pe care o avuseseră ultima jumătate de oră.

– Vreau doar să aflu ce are de zis.

William închise cartea.

– Ce crezi că are de zis un lacheu?! E doar o slugă, Lia! Sunt recunoscător că te-a ajutat să capturezi demonul, dar nu-i da speranțe greșite!

– Nu-i dau nici o speranță!

Emilia termină de închis nasturii și luă sacoul din mâinile cameristei. Jennie era singura slujnică pe care o adusese din Anglia tocmai pentru că era în stare să țină în secret treburile familiei.

– Mi-ai zis că e urmărit, continuă fratele ei, cu ochii verzi sticlind în semiîntuneric. E prea periculos. Dacă te prinde cineva? Vei pierde și logodna asta! Dacă te închid, Emilia?

Englezoaica își strânse cu grijă părul în coadă și își puse pălăria peste frunte. În marea majoritate a cazurilor, doar riscul le adusese succes în găsirea leacului pentru boala pe care o avea William. În acele momente, cumpătarea fratelui ei o scotea din sărite.

– Voi avea grijă.

Bucureștiul nocturn încă îi trezea furnicături pe spate. Șerpuind printre străzile pustii, umede de mizerie și lustruite de roțile trăsurilor și potcoavele cailor, Emilia se gândi din nou cât de riscantă era situația. Ce o făcea să aibă încredere în acel slujitor, acel lacheu ce exista doar pentru a-și îmbrăca stăpânul în fiecare dimineață? De ce un om de clasă inferioară alesese să o ajute, să înfrunte supranaturalul? De ce își riscase viața? De ce era atât de loial unui om care nu-l prețuia câtuși de puțin?

Coti spre strada îngustă unde se afla casa bătrânului Suhr, se opri pentru un moment lângă felinarul de care se sprijinise Leopold când îl doborâse amețeala acum trei nopți, după ce înfruntară demonul împreună.

Își imagină, pentru un moment, că vânau creaturile pentru licori împreună – ea cu eprubeta în mână, el cu forța bărbatească, de care englezoaica avusese nevoie de atât de multe ori în trecut.

– „Lăsați-mă să vă ajut, ca să putem cât mai curând să nu ne mai întâlnim vreodată”, își aminti ea ultimele lui vorbe.

Ce prostie!

Ridică mâna și bătu hotărâtă în ușă.

[…]

fragment

Pe una din străzile ascunse de blocurile înalte ale Yorkului se afla magazinul Arschen, locul unde se puteau cumpăra dorințe.

Helen își trase gluga și mai mult peste frunte. Dacă cineva ar fi aflat că soția ministrului umbla pe la magi și vrăjitoare, scandalul ar fi ieșit unul înfiorător.

Se opri pe trepte, în fața ușii, cu ochii pe clanță. Era una de metal, cu vopseaua cojită. Se gândi că dacă ar fi existat o altă cale, cu siguranță ar fi plecat de acolo cu prima ocazie. Dar altă cale nu avea de unde să existe.

Înghiți în sec și intră.

Cald. În spatele tejghelei – nimeni. Pereții – goi, dintr-un lemn mucegăit de timp. Fațada roz de afară părea atât de reală, că parcă și-ar fi dorit ca zvonurile să fie adevărate.

Resemnată, se întoarse să plece, când din liniștea magazinului părăsit se auzi o voce joasă de bărbat:

– Ce îți dorești cel mai mult, Helen?

Pe fața femeii se întinse un zâmbet. Se întoarse.

– Să pot să te mai văd o dată.

[…]