Se întinse ușor pe covorul de iarbă și închise ochii sub razele intense ale soarelui.

Era un sfârșit de vară arid, cu norii întinși ca înghețata pe cerul senin.

Deasupra lui rânduri lungi de păsări răsăreau și se înecau în materia albă a norilor.

Voia să creadă că erau păsări.

Îi revenise auzul mult mai târziu, când se topise țiuitul din urechi și reuși să deslușească vuietul intens al atacului.

Voia acasă.

Voia atât de mult sa se întoarcă acasă.

[…]